Sindromul de plică

Dr. Gabriela Soare

Plica sinovială

Plica sinovială este un pliu al capsulei articulare cu rol de a facilita o bună mobilitate a articulației.

La nivelul genunchiului se găsesc patru plici sinoviale, considerate vestigii ale articulației membranoase prezente în viața fetală: suprapatelară, infrapatelară, medială și laterală.

În starea lor normală, sunt subțiri, flexibile și par aproape transparente. De cele mai multe ori, aceste plici sunt asimptomatice și au consecințe clinice reduse.

La unele persoane, dimensiunea pliului sinovial poate fi mai mare sau elasticitatea lui mai redusă.

Plicile devin patologice atunci când calitățile lor se schimbă din cauza unui proces inflamator care modifică flexibilitatea țesutului sinovial.

O plică sinovială patologică, care a trecut prin acest proces inflamator, poate deveni inelastică, strânsă, îngroșată, fibrotică și uneori hialinizată.

O plică sinovială afectată de astfel de modificări poate face o „coardă de arc” peste trohleea femurală, provocând afectarea rotulei și a femurului în flexia genunchiului.

Sindromul de plică sinovială

O plică sinovială patologică poate determina o varietate de simptome.

Istoricul clinic evidențiază de obicei dureri nespecifice de genunchi, anterioare sau antero-mediale, ceea ce a condus la utilizarea termenului de sindrom de plică sinovială.

Plicile sinoviale hipertrofiate și inflamate sunt mai frecvent întâlnite la adulții tineri.

Majoritatea pacienților prezintă antecedente de traumatisme locale sau o creștere a activităților sportive repetitive, dar orice formă de sinovită cronică sau tranzitorie poate face ca plica să își piardă elasticitatea prin inflamarea și îngroșarea ei.

Astfel de modificări pot afecta în special plica parapatelară medială și plica suprapatelară, care se pot îngroșa ca o coardă și pot afecta articulația patelo-femurală în timpul flexiei, ducând ulterior la condromalacie localizată.

Simptomatologie

Pacienții pot prezenta antecedente de dureri în regiunea anterioară a genunchiului în urma unei munci fizice intense sau a unei activități sportive care necesită mișcări repetitive de flexie și extensie a genunchiului și care irită articulația patelo-femurală.

Aceste activități pot include:

• urcarea și coborârea scărilor;
• ghemuirea;
• îndoirea genunchiului;
• ridicarea de pe un scaun după o perioadă lungă petrecută în poziție șezând.

În plus, pacienții pot observa dificultăți în a sta nemișcați pentru perioade lungi de timp, fără a simți nevoia să se miște și să își întindă genunchii.

Durerea anterioară a genunchiului este simptomul cardinal al unei plici sinoviale patologice și este prezentă la aproape toți pacienții care suferă de această afecțiune.

Simptomele sunt absente în mod clasic în fazele inițiale ale activităților sportive, dar apar cu o întârziere de câteva luni și deseori forțează persoana să întrerupă activitatea.

Datorită naturii mecanice a afecțiunii, intensificarea activității crește gradul de iritație a plicii și poate explica prevalența acesteia la persoanele sportive.

Pacienții raportează în mod obișnuit dureri de genunchi nespecifice, intermitente, precum și senzații de rupere, clic, blocaj, măcinare sau instabilitate în interiorul genunchiului în timpul flexiei și extensiei.

Genunchiul poate fi sensibil la atingere, umflat și rigid.

Pacienții se pot plânge și de simptome atipice, inclusiv pseudoblocarea genunchiului, sau pot prezenta dureri vag localizate la nivelul tibiei anterioare, care uneori radiază proximal către zona inghinală.

La examenul clinic se identifică punctul dureros.

De asemenea, în special la pacienții slabi, se poate palpa o bandă îngroșată sub piele, situată medial de rotulă.

Diagnostic

Uneori simptomele sunt asemănătoare celor întâlnite în alte afecțiuni intraarticulare, cum ar fi rupturile meniscale, leziunile cartilajului articular sau leziunile osteocondrale.

Radiografia

Radiografia nu evidențiază plica, dar poate fi utilă pentru identificarea altor patologii articulare.

RMN

Imagistica prin rezonanță magnetică nucleară va evidenția plica, dar și alte patologii posibile la nivelul articulației, precum leziuni meniscale, condrale sau ligamentare.

Tratament

În etapa inițială se pot folosi medicamente antiinflamatoare pentru reducerea inflamației, asociate cu aplicații locale reci, repaus articular și poziția proclivă — ridicată — a membrului afectat.

Fizioterapia și kinetoterapia sunt, de asemenea, utile în această etapă.

Infiltrația intraplicală cu substanțe antiinflamatoare, asociată cu fizioterapia, ar putea fi benefică la pacienții cu un istoric scurt al simptomelor.

Artroscopia rămâne standardul de aur pentru tratamentul plicilor patologice, fiind utilizată atunci când simptomele persistă după aplicarea tratamentului non-chirurgical.

Este recomandată excizia completă și oferă rezultate satisfăcătoare mai ales atunci când plica reprezintă singura patologie intraarticulară.