Accidentări legate de practica CrossFit

Există o percepție negativă legată de riscul de accidentare legat de practica Crossfit, percepție care nu are o bază reală. Medicii de medicină sportivă și de recuperare medicală trebuie să înțeleagă leziunile tipice ale unui practicant de Crossfit și să fie în măsură să îl reîntoarcă în activitatea sportivă destul de rapid, dar și în siguranță.

Majoritatea persoanelor care practică alergarea, spre exemplu, atunci când se accidentează nu vor să audă «poate că ar trebui să vă opriți din alergat!».

În același registru și sportivii care practică CrossFit nu vor să audă din partea medicului care îi consultă: «poate că ar trebui să abandonați CrossFit».

Pentru a înțelege accidentările, medicul ar trebui să înțeleagă sportul în sine, să pună întrebări legate de momentul accidentării, programul de antrenament, obiectivul sportivului.

Să aruncăm un ochi în literatura științifică de specialitate, asupra accidentărilor

Numeroși autori au căzut de acord că un număr mare de repetiții, combinat cu greutăți la intensități ridicate sunt factori responsabili de accidentare care afectează cel mai frecvent articulația umărului și a coloanei lombare. Informațiile privind prevenția accidentărilor în Crossfit sunt încă insuficiente. Este deci important să fie identificați factorii de risc cei mai importanți care pot crește riscul de accidentare.

Numeroase studii indică o rată de accidentare în Cross fit cuprinsă între 1,9 și 3,1 /1000 ore de antrenament și că aceasta nu diferă de rata de accidentare din alte sporturi populare cum ar fi halterofilia 2,4 – 3,3/1 000 ore, rugby: 3 la 3. 4,2/1000 ore, fotbal: 4,22/1000 ore, sau gimnastică: 3,1/1000 ore și că este inferioară ratei din practicarea sălii de forță: 0,2 -1/1000 ore.

După cum se poate constata, rata de accidentare în Crossfit este comparabilă cu cea din alte sporturi și chiar inferioară celei din fotbal și rugby.

Rata globală de accidentare care reiese din studii este cuprinsă între 48% și 56,1 %. Repartiția în procentaje la nivelul diferitelor părți ale corpului este următoarea: între 20,5 și 28,7 % – articulația umărului, 15,8% – 19,6% – coloana lombară, între 8,3% și 12,8% articulația genunchiului, și între 1,7 și 3 % articulația șoldului.

Articulația umărului și coloana lombară menționate mai sus sunt cel mai des afectate. Studiile confirmă că cel mai mare risc de accidentare în Crossfit survine în cursul exercițiilor provenite din halterofilie.

Umărul nu este o articulație care poartă greutatea corpului, dar în Crossfit ea este utilizată ca o articulație care poartă greutate, mai ales în timpul exercițiilor inspirate din gimnastică cum ar fi

• flotări stând în mâini handstand pushups
• mers pe mâini. handstand walks.

Numeroase exerciții care implică articulația umerilor

• Genuflexiuni cu greutăți deasupra capului (overhead squats)
• Desprinderile (snatches)
• push press
• Kippings
• pull up butterfly, muscle pull up

Toate exercițiile enunțate mai sus sunt mișcări care plasează în mod curent greutate și încărcare la nivelul articulației umerilor. În timpul exercițiilor de kipping, tracțiuni, muscle up, pull up butterfly, este utilizată și forța cinetică a corpului și sportivul realizează contracții violente excentrice și concentrice la nivelul biceps brahial, trapez, dințat anterior, prin care umărul este extrem de solicitat.

Leziunile de coafă de rotatori sunt cel mai des citate în studiile medicale, în special cauzate de mișcările de tip overhead (snatch, push jerks, handstand push up). Leziunile labrale apar și ele descrise, dar mai puțin comun, cel mai frecvent secundare unui stres mecanic repetat sau unei instabilități anterioare.

Stabilizare scapulară insuficientă în urma exercițiilor de pousee – leziune frecventă legată de Crossfit.

Tendinopatii ale coafei rotatorilor: repetiții excesive ale mișcărilor deasupra capului: thrusters, snatches, push press

Tehnica prost executată în exercițiile de tip kipping, pull-up și muscle ups – care determină o încărcare mare pe tendoane (dezechilibru muscular – datorat unei insuficiențe musculare a stabilizatorilor scapulari)

Conflict subacromial: frecare excesivă a tendoanelor coafei sub acromion din cauza mișcărilor repetitive (handstand push up, overhead squats), schimbarea bruscă a volumului de antrenament fără adaptare musculară prealabilă

Luxații / instabilități umeri: hiperextensie și rotație excesivă: snatches, jerks

Sindrom lung biceps: contracții concentrice/excentrice repetate ale bicepsului brahial din kippings, pull-up, butterfly pull ups

Fracturi de stres: încărcare mare cu greutăți fără timp de recuperare adaptat / impact direct

A fost demonstrat că sexul, experiența, frecvența săptămânală a antrenamentelor, dar și accidentările anterioare sunt factori de risc importanți și că antrenorii certificați trebuie să se preocupe de evaluarea participanților la antrenament și de progresia individualizată cu scopul de a evita riscurile de accidentare. În orice caz, sportivii novici și cei care cresc încărcarea în antrenamente sunt expuși la un risc mult mai mare de accidentare.

Pentru a diagnostica și gestiona corect un sportiv care suferă o accidentare, medicul trebuie să înțeleagă mișcările tipice Crossfit și să înceteze să demonizeze acest sport. O mai bună înțelegere a distribuției anatomice a accidentărilor poate ajuta antrenorii să prescrie un antrenament adecvat pentru a reduce probabilitatea unei leziuni la participanții la antrenamentul de Crossfit.

Evaluăm funcțional practicanți de CrossFit

Evaluarea include:

• risc de accidentare la nivelul umerilor;
• echilibru și control postural;
• propriocepție;
• screening pentru discopatii și evaluarea funcțională a coloanei vertebrale.

Scopul este identificarea factorilor de risc și optimizarea performanței sportive prin recomandări personalizate.

Dacă practici CrossFit și dorești să participi, contactează-ne pentru mai multe informații și programare.

Dr. Laura Cupșa + echipa de fiziokineoterapeuți